În practica neurologică de ambulatoriu, electroencefalograma (EEG) rămâne una dintre cele mai valoroase investigații funcționale ale creierului. Spre deosebire de investigațiile imagistice, EEG nu arată structura creierului, ci modul în care acesta funcționează, oferind informații esențiale pentru diagnostic, stratificarea riscului și aprecierea prognosticului.

EEG este utilă nu doar la pacienții cu epilepsie, ci și în evaluarea tulburărilor cognitive, a tulburărilor de somn, a episoadelor de pierdere de conștiență și în monitorizarea evoluției anumitor boli neurologice.

Ce este EEG și cum se realizează?

EEG este o investigație non-invazivă, nedureroasă, care înregistrează activitatea electrică cerebrală prin electrozi aplicați pe scalp.

Cum se face EEG?

• se aplică electrozi conform sistemului internațional 10–20, standardizat și utilizat la nivel mondial [8];
• pacientul este așezat confortabil, în repaus;
• înregistrarea durează, de regulă, 20–30 de minute;
• pot fi utilizate activări precum hiperventilația sau stimularea luminoasă intermitentă.

EEG poate fi efectuată:

• în stare de veghe,
• în somn,
• sau ca EEG de lungă durată / video-EEG, în funcție de indicația clinică [3].

EEG în epilepsie – diagnostic, clasificare și prognostic

Epilepsia reprezintă principala indicație pentru EEG. Aceasta ajută la:

• confirmarea caracterului epileptic al crizelor,
• diferențierea tipurilor de epilepsie,
• orientarea tratamentului și evaluarea prognosticului.

Clasificarea modernă a epilepsiilor, conform ILAE, se bazează pe corelarea clinică și EEG, distingând epilepsiile focale, generalizate și cele cu debut necunoscut [2].

EEG poate evidenția:

• descărcări epileptiforme focale (spike-uri, unde ascuțite),
• descărcări generalizate,
• activitate epileptiformă intercritică, chiar și în absența crizelor [1,4].

Prezența modificărilor epileptiforme pe EEG are valoare prognostică, fiind asociată cu un risc mai mare de recurență a crizelor după un prim episod [1].

EEG și criza unică de pierdere a conștienței / sincopele

Un motiv frecvent de prezentare în ambulatoriu este episodul unic de pierdere a conștienței, unde diagnosticul diferențial include:

• criză epileptică,
• sincopă,
• eveniment non-epileptic.

EEG este esențială pentru:

• identificarea activității epileptiforme subclinice,
• stratificarea riscului de recurență,
• orientarea deciziei terapeutice.

Deși un EEG normal nu exclude epilepsia, un EEG patologic crește semnificativ probabilitatea unui mecanism epileptic [1,9].

EEG în tulburările de somn și evenimentele nocturne

Evenimentele nocturne pot fi dificil de diferențiat clinic. EEG are un rol major în diferențierea între:

• parasomnii NREM,
• epilepsii frontale nocturne,
• alte tulburări de somn.

Studiile arată că video-EEG-ul nocturn este metoda de referință pentru această diferențiere, evitând erori de diagnostic și tratament inutil [6].

EEG de lungă durată și video-EEG

EEG de lungă durată, asociată cu monitorizare video, este indicată atunci când:

• crizele sunt rare sau atipice,
• diagnosticul rămâne incert,
• este necesară corelarea clinic–electroencefalografică.

Ghidurile internaționale definesc standarde clare pentru realizarea corectă a monitorizării video-EEG, subliniind importanța acesteia în epilepsie și evenimente paroxistice neclare [3].

EEG în tulburările cognitive – rol diagnostic și prognostic

EEG are un rol tot mai important în evaluarea pacienților cu tulburare cognitivă ușoară (MCI) și demențe incipiente.

Studiile arată că anumite modificări EEG:

• încetinirea activității de fond,
• alterarea ritmurilor alfa,
• modificări ale conectivității,
  pot fi asociate cu progresia declinului cognitiv [5,7].

EEG oferă astfel informații funcționale care completează evaluarea clinică și imagistică, având și valoare prognostică.

EEG și afectarea vasculară cerebrală

La pacienții cu patologie vasculară cerebrală, EEG poate reflecta:

• suferința corticală difuză,
• alterarea rețelelor neuronale,
• impactul ischemiei cronice asupra funcției cerebrale.

Corelațiile dintre markerii EEG și afectarea vasculară sunt bine documentate, în special în MCI de cauză vasculară sau mixtă [7].

De ce este importantă interpretarea EEG de către neurolog?

EEG este o investigație dependentă de acuratetea tehnicii de inregistrare EEG si a medicului ce interpreteaza si integreaza in contextul clinic. Interpretarea corectă presupune:

• corelarea traseului EEG cu simptomele pacientului,
• evitarea supra-diagnosticării,
• integrarea EEG în context clinic și imagistic.

Un traseu EEG nu se interpretează izolat, ci ca parte a unui raționament neurologic complet [9].

Mesaj pentru pacienți

EEG nu este doar o investigație pentru epilepsie. Ea ajută neurologul să înțeleagă cum funcționează creierul, să prevină riscuri și să ofere un prognostic corect.

Concluzie

Din perspectiva neurologului de ambulatoriu, EEG rămâne o investigație fundamentală pentru evaluarea funcției cerebrale. Utilă în epilepsie, tulburări cognitive, tulburări de somn și episoade de pierdere a conștienței, EEG contribuie la prevenție, diagnostic corect și aprecierea prognosticului, atunci când este utilizată judicios și interpretată în context clinic.

Bibliografie

1. Understanding Focal Seizures in Adults: A Comprehensive Review. Cureus. 2023;15(11):e48173.
2. ILAE Classification of the Epilepsies. Epilepsia. 2017;58(4):512–521.
3. Minimum standards for inpatient long-term video-EEG monitoring. Clin Neurophysiol. 2022;134:111–128.
4. McWilliam M, Asuncion RMD, Al Khalili Y. Idiopathic (Genetic) Generalized Epilepsy. Book chapter.
5. Moretti DV et al. Quantitative EEG Markers in Mild Cognitive Impairment. Int J Alzheimers Dis. 2012;2012:917537.
6. Derry CP, Duncan JS. NREM arousal parasomnias and their distinction from nocturnal frontal lobe epilepsy. Sleep. 2009;32(12):1637–1644.
7. Moretti DV et al. Vascular damage and EEG markers in subjects with MCI. Clin Neurophysiol. 2007;118(8):1866–1876.
8. Klem GH et al. The ten–twenty electrode system. Electroencephalogr Clin Neurophysiol Suppl. 1999;52:3–6.
9. Schomer DL, Lopes da Silva FH (eds.). Niedermeyer’s Electroencephalography. 7th ed. 2017.
10. Imagini open-source: Wikimedia Commons